MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie. ♦ ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție. (< fr. magie, lat. magia) Vezi definitia »

VOLUMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen. -iei. / < fr. volumétrie]. Vezi definitia »

DEZABIÉ, dezabieuri, s. n. (Franțuzism) îmbrăcăminte ușoară (elegantă), purtată de femei în casă. – Din fr. deshabillé. Vezi definitia »

HIDROMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a prevesti viitorul prin cercetarea apei. (< lat. hydromantia, fr. hydromancie) Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »