CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț. Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s. n. Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ Spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bg. ostreț. Vezi definitia »

penț, penți, s.m. (reg.) pinten. Vezi definitia »

pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.) 1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, sugaci. 2. fiu. Vezi definitia »

stângăréț, stângăreáță, adj. (înv.) stângaci. Vezi definitia »