APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »

STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa. Vezi definitia »

creníță, creníțe, s.f. (reg.) floare denumită și năsturel. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr. métempsycose) Vezi definitia »

TÚFĂ, tufe, s. f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ◊ Expr. (Fam.) Tufă (de Veneția) = nimic, deloc. Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani. ♦ Fig. Păr mult și des; claie. 2. (Rar) Ramură, creangă înverzită. ♦ (Reg.) Bâtă, ciomag. – Lat. tufa. Vezi definitia »