DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis. Vezi definitia »

AGLOBULÍE s.f. Scădere a numărului globulelor roșii din sânge. [Gen. -iei. / < fr. aglobulie]. Vezi definitia »

TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care se crede că ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. Vezi definitia »

VAPORIZÁȚIE s.f. (Fiz.) Prefacere a unui corp în vapori; vaporizare. [Gen. -iei. / < fr. vaporisation]. Vezi definitia »

MORFOGENÍE s.f. Morfogeneză (3). [Gen. -iei. / < fr. morphogénie]. Vezi definitia »