SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega). Vezi definitia »

abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger) Vezi definitia »

DIALOGÁ vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul]. Vezi definitia »

TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer) Vezi definitia »

delungá vb. I refl. (înv.) a se îndepărta. Vezi definitia »