EMACIÁȚIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation]. Vezi definitia »

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie. Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază otrăvurile și acțiunea lor asupra organismului. [Gen. -iei. / < fr. toxicologie, cf. gr. toxikon – otravă, logos – studiu]. Vezi definitia »

INFUNDIBULOTOMÍE s. f. incizie a infundibulului arterei pulmonare. (< fr. infundibulotomie) Vezi definitia »

ELECTROPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor. (< fr. électroplastie) Vezi definitia »