Definita cuvantului binecuvînta
binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), vb. – A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s. f. (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvînta
incoerenta, inconsistenta,autocontrazicere -din limba araba Vezi definitia »
DEZORIENTÁ vb. I. tr. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-și piardă orientarea, siguranța locului unde se află. 2. (Fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter]. Vezi definitia »
=consta in detasarea unei insusiri din contextul celorlalte; extragerea si retinerea unor insusiri si eliminarea altora. Vezi definitia »
OPTÁ vb. intr. a alege dintre mai multe soluții, situații etc. pe cea mai convenabilă. (< fr. opter, lat. optare) Vezi definitia »
DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect) Vezi definitia »