Definita cuvantului bineface
binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bineface
CONTRAZÍCE vb. I. tr. 1. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. II. refl. 1. a fi în dezacord cu sine însuși. 2. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ◊ (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele. (după fr. contredire, lat. contradicere) Vezi definitia »
a-l face (pe cineva) om expr. a contribui la realizarea cuiva în viață. Vezi definitia »
a face (pe cineva) din cal măgar expr. 1. a discredita. 2. a umili. Vezi definitia »
a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată. Vezi definitia »
ce se intelege prin karaoke? Vezi definitia »