Definita cuvantului biniș
biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biniș
meríș s.n. (reg.) livadă cu meri. Vezi definitia »
MĂRĂCINÁȘ, mărăcinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mărăcine. – Mărăcine + suf. -aș. Vezi definitia »
rudáș, rudáși, s.m. (reg.) 1. om care mână vitele. 2. vâslaș, cârmaci. 3. cal înhămat singur. 4. căpiță mică de fân, purcoi. Vezi definitia »
pirgúș, pirgúșe, s.n. (reg.) plantator mic. Vezi definitia »
TUȘ2 s. n. scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. (< germ. Tusch) Vezi definitia »