Definita cuvantului bîntui
bîntuí (-uiésc, ít), vb. – 1. A deranja, a supăra, a ofensa. – 2. A călca în picioare. – 3. A face stricăciuni. Mag. bántani „a deranja” (Cihac, II, 478; DAR; Gáldi, Dict., 84). Cuvîntul există și în sl. (bg. bantuvam, sb., cr., slov. bantovati,rut. bantowati: cf. Berneker 42), dar pare a proveni din mag. Miklosich, Wander., 12, crede că rut. provine din rom. – Der. bînșag, s. n. (bălărie, hățiș, mărăcini); bîntuială, s. f. (supărare; stricăciune); bîntuitor, adj. (devastator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîntui
cui, cuie s. n. 1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare. 2. (tox.) țigară de marijuană. 3. (tox.) bilă de heroină. 4. țigară. Vezi definitia »
BLANQUI [blãki] 1. Jérôme Adolphe B. (1798-1854), economist și publicist francez. Adept al liberalismului. Influențat de saint-simonism, a obținut, ca deputat, pentru prima dată în Europa, o legiferare a regimului de muncă a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revoluționar francez. Frate cu B. (1). Socialist utopist. A participat la revoluțiile din 1830 și 1848 și la un mare număr de mișcări complotiste; a stat în închisori c. 40 de ani. Vezi definitia »
tânduí vb. IV (reg.) a izbi. Vezi definitia »
înțuguí vb. IV (reg.) a denunța (pe cineva). Vezi definitia »
șturuí, șturuiésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra excesiv. 2. a strânge în clește. Vezi definitia »