Definita cuvantului bîț
bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîț
agnéț (agnéțe), s. n. pâine sfințită, hostie. Sl. agnĭcĭ, „miel”. Vezi definitia »
SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz. Vezi definitia »
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț. Vezi definitia »
LAȚ1, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus). Vezi definitia »
TÂRNÁȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác. Vezi definitia »