Definita cuvantului bistriț
bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bistriț
STÂLPULÉȚ, stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. – uleț. Vezi definitia »
cupéț (cupéți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi. Vezi definitia »
cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »
sulughíț, sulughíțuri, s.n. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »
pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.) 1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, sugaci. 2. fiu. Vezi definitia »