Definita cuvantului bîtcă
bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîtcă
CUȘÉTĂ s.f. Pat (de cabină) pe o navă sau într-un vagon de dormit. [< fr. couchette]. Vezi definitia »
ASAMBLÉUZĂ s.f. v. asambleză. Vezi definitia »
TELEDINÁMICĂ s.f. Nume dat de Nikola Tesla științei despre transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. [< fr. télédynamique]. Vezi definitia »
VÁȘNIȚĂ, vașnițe, s. f. (Reg.) Coteț pentru porci. Vezi definitia »
PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță. Vezi definitia »