OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe. Vezi definitia »

JOI¹ s. f. A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis. Vezi definitia »

OLÓI¹, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi. Vezi definitia »

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism. Vezi definitia »

ZĂVÓI², zăvói, s. m. (Var.) Zăvod². (prob. din sl. zavoditi = a conduce) Vezi definitia »