RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură. Vezi definitia »

CLORETÓNĂ s. f. Alcool folosit ca hipnotic și anestezic. – Din fr. chlorétone, germ. Chloreton. Vezi definitia »

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette. Vezi definitia »

PIESÚȚĂ, piesuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui piesă. – Piesă + suf. -uță. Vezi definitia »

LEÓRDĂ s. f. v. leurdă. Vezi definitia »