ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de câine care prinde șoareci. 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar. Vezi definitia »

TISULÁR, -Ă adj. (anat.) referitor la țesuturi. (< fr. tissulaire) Vezi definitia »

SEDENTÁR, -Ă adj. (Despre oameni) Care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi așezat]. Vezi definitia »

bobar, bobari s. m. escroc, pungaș. Vezi definitia »

TUMULÁR, -Ă adj. referitor la tumul; (p. ext.) de mormânt, funerar. (< fr. tumulaire) Vezi definitia »