pestríț (pestríță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriț); pestriciune (var. pestriție), s. f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat); (îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură). Vezi definitia »

GLANȚ s. n. Lustrul¹ pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac². – Din germ. Glanz. Vezi definitia »

MOȚ², MOÁȚĂ, moți, moațe, s. m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț¹. Vezi definitia »

pohérț, pohérțe, s.n. (reg.) fierul care unește inima carului cu osia anterioară; partea superioară a osiei anterioare a carului. Vezi definitia »

CĂLDÚȚ, -Ă, călduți, -e, adj. Căldicel. – Cald + suf. -uț. Vezi definitia »