TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță. Vezi definitia »

puț! interj. (reg.) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva. Vezi definitia »

ABRĂMUȚ, com. în jud. Bihor; 3.015 loc. (1991). Vezi definitia »

purtăréț, purtăreáță, adj. 1. (pop.; despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. 2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (înv.; despre boli) care e mai puțin grav, mai ușor de suportat. 4. (înv.; despre limbă) comun, popular. 5. (înv.; despre oameni) de rând, obișnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară fânul la locul unde se face claia (căpița). 7. (s.m.; înv.; în sintagma) purtăreț de viață = ființă, om care trăiește. Vezi definitia »

nemetéț, nemetéțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă. Vezi definitia »