GHIÓȘ s. n. ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală. (< fr. guillochis) Vezi definitia »

SABRETÁȘ s.n. Mic săculeț plat de piele care se purta odinioară la centiron lângă sabie la unele uniforme de cavalerie. [< fr. sabretache]. Vezi definitia »

măscuráș, măscuráși, s.m. (reg.) călăreț mascat care face comicării la nunțile țărănești. Vezi definitia »

sfârcúș, sfârcúșuri, s.n. (reg.) 1. extremitate proeminentă a unor organe, a unor părți de organe, a unor oase; sfârc. 2. (în forma: sfercușă) vârful unui paloș. 3. (în forma: sfărcuș) bețigaș crestat pentru frecat urzicile. Vezi definitia »

HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă]. Vezi definitia »