tău(n)jí, tău(n)jésc, vb. IV (reg.) a lovi. Vezi definitia »

văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate). Vezi definitia »

MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža. Vezi definitia »

BOLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji. Vezi definitia »

nămânjí, nămânjésc, vb. IV (reg., înv.) a murdări, a mânji. Vezi definitia »