VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. Vezi definitia »

Bucale s. pr. București. Vezi definitia »

formule de dialog de deschidere Vezi definitia »

BOURDELLE [burdél], Émile Antoine (1861-1929), sculptor și pictor francez. Concepție arhitectonică de organizare a volumelor și de încorporare a mișcării. Construcție severă, solidă, de o stilizare clasică („Monumentul generalului Alvear”, „Herakles încordîndu-și arcul”, „Portretul lui A. Simu” în Muzeul Național de Artă al României). Basoreliefuri și fresce la teatrul Champs Elysées din Paris. Vezi definitia »

JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule. Vezi definitia »