SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os. Vezi definitia »

SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit, pătruns de superstiții; întemeiat pe superstiții. [Pron. -ți-os. / cf. fr. superstitieux]. Vezi definitia »

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scabie. (< fr. scabieux, lat. scabiosus) Vezi definitia »

CUARȚÓS, -OÁSĂ adj. de natura cuarțului. (< fr. quartzeux) Vezi definitia »

SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre oameni) care crede în superstiții; întemeiat pe superstiții. (< fr. superstitieux, lat. superstitiosus) Vezi definitia »