bîrzói (-oáie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”. Vezi definitia »

stanovói, stanovói, s.m. (înv.) 1. șef de secție polițienească. 2. (reg.; art.) numele unui dans; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

PICHERÓI, picheroi, s. m. (Ornit.; reg.) Bărbătușul bibilicii. – Pichere + suf. -oi. Vezi definitia »

VÂJÓI, vâjoaie, s. n. (Reg.) Apă care curge repede și zgomotos; șuvoi, torent. ♦ Avalanșă. – Din vâj¹ (după șuvoi). Vezi definitia »

arzói, arzoáie, arzói, arzoáie, adj. (înv.) aprins, înfocat Vezi definitia »