brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță). Vezi definitia »

părăduiálă s.f. (reg. și fam.) risipă mare. Vezi definitia »

dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette. Vezi definitia »

TIROXÍNĂ, tiroxine, s. f. Hormon bogat în iod care se găsește în glanda tiroidă a vertebratelor. – Din fr. thyroxine. Vezi definitia »

mágulă, mágule, s.f. (înv.) pomet, obraz. Vezi definitia »