DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine. Vezi definitia »

APOCÓPĂ s.f. 1. Cădere a unui sunet, a unei silabe sau a unui grup de silabe de la sfârșitul unui cuvânt. 2. Fractură în care o parte a osului este pierdută. [< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo – afară, koptein – a tăia]. Vezi definitia »

FIZOSTIGMÍNĂ s. f. ezerină. (< fr. physostigmine) Vezi definitia »

CAPSULÍTĂ s. f. inflamație a unei capsule articulare. (< fr. capsulite) Vezi definitia »

PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s.f. (La pl.) Încrengătură de plante superioare cu corpul diferențiat în rădăcină, tulpină și frunze și care se înmulțesc prin spori; (la sg.) plantă din această încrengătură (ex. ferigă). Vezi definitia »