Definita cuvantului biv
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biv
DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus) Vezi definitia »
EXHAUSTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care caută să trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus]. Vezi definitia »
ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif]. Vezi definitia »
ÎNSUMATÍV, -Ă adj. Care însumează. [Et. incertă]. Vezi definitia »
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne- + predicativ. Vezi definitia »