Definita cuvantului blago
blago-. Element sl. care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, în care redă sensul gr. εὑ-. Cea mai mare parte a termenilor astfel compuși sînt înv.; singurul de circulație relativ generală este ultimul: blagocestie, s. f. (milă), din sl. blagočistije; blagocestiv, adj. (milos), din sl. blagočĭstivĭ; blagocin, s. m. (Mold., înv., arhiereu), din rus. blagočinnyi; blagodarenie, s. f. (mulțumire), din sl. blagodarenije; blagodari, baglodorî, vb. (a mulțumi), din sl. blagodariti; var. modernă blogodori, blodogori (a bombăni); cf. Șeineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adj. (nobil), din sl. blagorodĭnikŭ; blagorodni(ci)e, s. f. (noblețe); blagoslovi, vb. (a binecuvînta), din sl. blagosloviti; der. blagosloveală, blagoslovenie, s. f. (binecuvîntare); blagoslovitor, adj. (care blagoslovește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu blago
PRURÍGO s. n. denumire generică pentru dermatoze alergice caracterizate prin erupții însoțite de prurit. (< fr., lat. prurigo) Vezi definitia »
PAGO- elem. „regiune submontană”. (< fr., engl. pago-, cf. gr. pagos, stâncă) Vezi definitia »
SIRING(O)- elem. „canal”, „tub”, „fistulă”. (< fr. syring/o/-, cf. gr. syrinx, -ingos) Vezi definitia »
ALBÚGO s. n. 1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă. 2. pată albă care se formează pe unghie. (< fr., lat. albugo) Vezi definitia »
ZIGO-, -ZIGÍE elem. „Unire, joncțiune, acuplare”. (din fr. zygo-, -zygie, cf. gr. zygon) Vezi definitia »