Definita cuvantului bleg
bleg (bleágă), adj. – 1. Buhăit, molatic, puhav. – 2. Cu urechile căzute. – 3. (S. m.) Paiață. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 182), cf. bleandă, bleau, bleot. S-a explicat uneori prin sl. blagŭ „bun”, sb. blag „bun, pașnic” (Berneker 58; Bogrea, Dacor., IV, 794; Procopovici, RF, II, 133); cf. și sb. blek „tont”, cu care coincide întîmplător. – Der. blegi (var. bleji), vb. (a înmuia, a fleșcăi); bleojdi, vb. (a fleșcăi, a decădea; a face ochii cît cepele; a-și aținti privirea spre ceva), cf. pleoști (DAR se gîndește la o der. din sl. blistati „a străluci”, „a vedea”, ipoteză ce pare inutilă; cf. mai curînd sl. bljusti „a vedea”; dar mijloacele expresive ale rom. explică suficient această formație); bleoncos, adj. (cu urechile căzute), der. cu infix nazal; bleoncăni, vb. (a clătina, a legăna). Probabil aceleiași rădăcini expresive îi aparține bloj, adj. (murdar, pătat; mascat, travestit, deghizat), care se folosește în Banat; der. bloji, vb. (Maram., a murdări); blojori, vb. (a calomnia), folosit de Cantemir.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bleg
CORÉG s. m. (ant.) personaj care intona o arie improvizată în jurul unui altar. (< gr. khoregos) Vezi definitia »
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi) Vezi definitia »
CRÁWLING PEG [CRAU-] s. n. (fin.) operație oficială de reducere succesivă, de mică amploare și la intervale de timp relativ scurte, a valorii paritare a unei monede, în funcție de scăderea puterii de cumpărare a acesteia. (< engl. crawling peg) Vezi definitia »
leg, léguri, s.n. (înv.) testament. Vezi definitia »
năvlég (năvleágă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt. Vezi definitia »