GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – algă, erythros – roșu]. Vezi definitia »

ARCÓZĂ (‹ fr. {i}), s. f. Gresie bogată în feldspați alterați (peste 25 la sută), provenită din dezagregarea și sedimentarea rapidă a granitelor și gnaiselor. Se folosește uneori ca piatră de moară, pentru șemineuri etc. Vezi definitia »

IPOTIPÓZĂ, ipotipoze, s. f. V. hipotipoză. Vezi definitia »

SÚPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe) Vezi definitia »