MIÉRLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la. Vezi definitia »

BERGERÉTĂ s.f. Mic cântec cu caracter pastoral. [< fr. bergerette}. Vezi definitia »

carfíță, carfíțe, s.n. (înv.) ac cu gămălie, bold. Vezi definitia »

SUBZÓNĂ s. f. subdiviziune a unei zone. (după fr. sous-zone) Vezi definitia »

CARBOGAZOÁSĂ, carbogazoase, adj. (În sintagma) Apă carbogazoasă = apă minerală care conține o cantitate de bioxid de carbon dizolvat; apă gazoasă. Carbo(n) + gazoasă. Vezi definitia »