GLETUÍ, gletuiesc, vb. IV tranz. A acoperi (un perete) cu glet. – Din glet + suf. -ui Vezi definitia »

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. Vezi definitia »

vărzui, vărzuiesc v. r. (tox.) a fi consumator înrăit de narcotice, a se droga excesiv. Vezi definitia »

vântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vântuiéște, imperf. 3 sg. vântuiá; conj. prez. 3 să vântuiáscă Vezi definitia »

pescui, pescuiesc v. t. 1. a face rost de ceva greu de obținut. 2. a fura. 3. a acosta, a agăța. 4. a fi arestat. 5. (șc.) a copia. Vezi definitia »