dermeá (dirmeá, durmeá), derméle (dirméle, durméle), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască. Vezi definitia »

umilirea cea de bunăvoie pentru păcătoși a Fiului lui Dumnezeu, care s-a întrupat spre mântuirea lor; această întrupare a lui Dumnezeu în om, în scopul mântuirii omului, a însemnat un act de smerenie, determinat, însă, de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omul căzut în păcat și care numai prin jertfa Fiului, ca om, putea fi mântuit. Vezi definitia »

aparțineá (-n, -út), vb. – A face parte din, a fi propriu cuiva. Format pe baza vb. ținea, ca fr. appartenir de la tenir. Vezi definitia »

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea. Vezi definitia »

ACĂTẮREA adj. invar. v. acătării. Vezi definitia »