baltág (baltage), s. n. – Topor cu coadă lungă, armă. – Var. baltac, băltag, băltac. Tc. baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Menționat din sec. XVII. Din tc. provin și ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat înarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este înv. Vezi definitia »

pătuleág, pătulége, s.n. (reg.) claie de fân sau glugă de coceni clădită pe un suport. Vezi definitia »

șomoiág (-iégi), s. m. – 1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var. – Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli). Vezi definitia »

păiușág s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) fân păios. Vezi definitia »

RIKSDÁG s. n. parlamentul suedez. (< fr. riksdag) Vezi definitia »