scârțâíș, scârțâíșuri, s.n. (reg.) 1. scârțâit. 2. adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului; scârț, scârțâitoare. Vezi definitia »

cólteș (-șe), s.n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram. Vezi definitia »

PITULÍȘ adv., s. n. 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș. Vezi definitia »

COSÁȘ, cosași, s. m. 1. Om care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. – Coasă + suf. -aș. Vezi definitia »

heghéș, heghéșă, adj. (reg.) cu coarnele înalte, ascuțite și date pe spate cam ca ale caprelor. Vezi definitia »