INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. tr. 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (jur.) a face instrucția unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) Vezi definitia »

vitruí, vitruiésc, vb. IV (reg.) a slei, a epuiza. Vezi definitia »

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUÍ, supraviețuiesc, vb. IV. Intranz. A rămâne în viață după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc. – Supra- + viețui (după fr. survivre). Vezi definitia »

ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + -ui. Vezi definitia »