TÚRBĂ², turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANALÍSTICĂ s.f. Studiul analelor (1). [< germ. Annalistik]. Vezi definitia »

plátă s.f. (reg.) bucată de slănină. Vezi definitia »

CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură. Vezi definitia »

BIOELECTRÓNICĂ s. f. parte a biologiei moleculare care studiază acțiunile electrice între moleculele celulelor și cele ale substanțelor care intervin în metabolismul celular. (< fr. bioeléctronique) Vezi definitia »