STUPÍLĂ, stupile, s. f. Amorsă specială întrebuințată la tunurile vechi pentru aprinderea încărcăturii de pulbere. – Cf. fr. étoupille. Vezi definitia »

PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba², dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula. Vezi definitia »

PÁSCĂ, păști, s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha. Vezi definitia »

SEMITRAVÉRSĂ s.f. (Mar.) Partea din fiecare bord a unor traverse de punte întrerupte de o gaură de magazie sau de o altă deschidere în punte. [< semi- + traversă, după fr. demi-barrot]. Vezi definitia »

PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Vezi definitia »