feleștéu, feleștéuri, s.n. (reg.) 1. ungător pentru osiile carului (alcătuit dintr-un băț scurt cu pămătuf la un capăt). 2. băț cu un petec la un capăt, folosit în jocul copiilor. Vezi definitia »

TUȘÉU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sănătății lui; tact. ♦ Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 2. Fel de a executa o bucată muzicală la un instrument cu claviatură. 3. Fel de a aplica culorile în pictură; tușă (I,1) [în DN]. [< fr. touché]. Vezi definitia »

zeu din egiptul antic cu capul de hipopotam[behemot, de unde ii si vine numele]si corp de om Vezi definitia »

RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni terminale, prin stațiuni de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio² + releu. Vezi definitia »

PORTMONÉU s. n. portofel pentru bani mărunți. (după fr. porte-monnaie) Vezi definitia »