VÂRCOLÍ, vârcolésc, vb. IV. v. zvârcoli. Vezi definitia »

halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva). Vezi definitia »

pielí, pielésc, vb. IV (pop.) a jului (de piele sau de coajă). Vezi definitia »

porolí, porolésc, vb. IV (reg.; despre ființe) a bate foarte tare. Vezi definitia »

muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli. Vezi definitia »