REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance. Vezi definitia »

VERTÉBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr. vertèbre, lat. vertebra) Vezi definitia »

dacă ve-ți considera că poate face parte din DEX, definiția ar pute fi: „concurs atletic intre doi oameni(participanti) care isi plaseaza fie cotul stang fie cotul drept pe masa, strangandu-si mainileși care incearca sa forteze in spate mana celuilalt concurent pe suprafata mesei” – preluare de pe http://www.yoyoboy.ro/skandenberg.html Vezi definitia »

METALINGVÍSTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii care studiază limbajul lingvistic. – Din fr. métalinguistique. Vezi definitia »

CVÁNTĂ s. f. v. cuantă. Vezi definitia »