OSTENEÁLĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală. Vezi definitia »

hanțușcă, hanțuști s. f. prostituată. Vezi definitia »

papoáră s.f. (reg.) urdoare. Vezi definitia »

VITRÍNĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine]. Vezi definitia »

porosícă, porosíci, s.f. (reg.; mai ales la pl.) zorele. Vezi definitia »