Definita cuvantului pestitură
pestitúră, pestitúri, s.f. (înv.) durere, suferință, necaz, chin.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pestitură
COLECTÍVĂ s.f. (Ieșit din uz) Gospodărie agricolă colectivă. [< colectiv]. Vezi definitia »
plóscă (plóști), s. f. – 1. Vas rotund și turtit de metal sau de lemn. – 2. Corneci, vas cu praf de pușcă. – 3. Vas pentru urinat. – 4. (Arg.) Poșetă de damă. – 5. (Arg.) Țîță. – Mr. ploscă, megl. ploască. Sl. ploskŭ „turtit”, plovska „ploscă” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 64), cf. bg., sb., ceh. ploska, mag. palackz, ngr. πλόσϰα, alb. ploskë, tc. palaska (Miklosich, Fremdw., 118), cf. și palașcă, plașcă, ploșniță. – Der. ploscar, s. m. (fabricant de ploști din lemn; persoană care la nunți vizitează invitații oferindu-le de băut; flecar, palavragiu; Trans., par cu care se bate fînul în căpiță; Arg., borfaș, hoț de buzunare); ploscaș, s. m. (șarlatan, potlogar); ploșcașe, s. f. (intrigantă, tîrfă); ploscoană, s. f. (Trans., ploscă; căpiță). Ploscaș este explicat de Cihac, II, 263, ca o deformare din *plotcaș, cf. ceh. pletkar „intrigant”; dar cuvîntul sl. nu e sigur în rom. și sensul se înțelege ușor plecînd de la ploscar „persoană care merge din casă în casă să ducă vești”, cf. a umbla cu plosca „a pîrî, a țese intrigi”. Vezi definitia »
TURBIÉRĂ s. f. mlaștină în care s-a acumulat un strat de turbă; turbărie. (< fr. tourbière) Vezi definitia »
CASATĂ, casate, s.f. Specialitate italiană de înghețată, constând din straturi de înghețată cu arome și culori diferite, intercalate cu frișcă, confecționată în formă dreptunghiulară sau triunghiulară; it. cassata. Vezi definitia »
PORTUNEÁLTĂ s. f. portsculă. (după fr. porte-outil) Vezi definitia »