zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele Vezi definitia »

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea Vezi definitia »

CUREÁ, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia. Vezi definitia »

schimbeá (-éle), s. f. – 1. Stomac al rumegătoarelor. – 2. Ciorbă de burtă, fel de mîncare oriental din burtă sau măruntaie de miel. – Var. Mold. șchiombea. – Mr. schimbeu „stomac”. Tc. ișkembe (Șeineanu, II, 137), cf. bg. skembe. Vezi definitia »

CÍNCISPRECELEA, CÍNCISPRECEA num. ord. v. cincisprezecelea. Vezi definitia »