Definita cuvantului boaită
boáită (boáite), s. f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, și care se aplică în mod curent vitelor, și preoților. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaștem, și acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susținut în ce privește fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold. – Der. boitar, s. m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu boaită
MAGISTRÁLĂ s.f. Arteră principală de comunicație. ♦ Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. [Cf. rus. magistrale, germ. Magistrale]. Vezi definitia »
ARCÓZĂ s. f. Gresie foarte bogată în feldspați. – Din fr. arkose. Vezi definitia »
MARGARÍNĂ s. f. Produs alimentar asemănător cu untul, obținut prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu apă sau cu lapte smântânit. – Din fr. margarine. Vezi definitia »
CAVÉTĂ s.f. (Arhit.) Mulură concavă având ca profil un sfert de cerc. [Var. caveu s.n. / < fr. cavet]. Vezi definitia »
pistrelătúră, pistrelătúri, s.f. (înv.) țâșnire (în toate părțile), împroșcare; ceea ce a țâșnit. Vezi definitia »