raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. Vezi definitia »

BRICÓLĂ s.f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. [< fr. bricole, it. briccola]. Vezi definitia »

păluiálă², păluiéli, s.f. (reg.) tranzacție, învoială (privind administrarea unei stâne). Vezi definitia »

EXERÉZĂ s.f. Ablațiune. [< fr. exérèse, cf. gr. exairesis]. Vezi definitia »

DISMORFÓZĂ s. f. dismorfie. (< fr. dysmorphose) Vezi definitia »