cușcúș s. m. – Pastă făinoasă în formă de bobițe. Tc. (arab.) kuskus (Șeineanu, II, 150; Ronzevalle 138; Graur, BL, VI, 330), cf. fr. couscous, sp. (al)cuzcuz. Vezi definitia »

ȘERPĂRÁȘ, șerpărașe, s. n. Diminutiv al lui șerpar (1). – Șerpar + suf. -aș. Vezi definitia »

ȚULUȘ, țuluși, s.m. Subaltern slugarnic, dispus a face orice pentru a intra ori a rămâne în grațiile superiorului. Vezi definitia »

TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci. Vezi definitia »

CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș. Vezi definitia »