Definita cuvantului corigență
CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corigență
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine]. Vezi definitia »
silvánă, silváne, s.f. (reg.) poiană. Vezi definitia »
SĂRĂRÍȚĂ, sărărițe, s. f. 1. (Fam.) Solniță. 2. Utilaj, dispozitiv mecanic care împrăștie sare pe drumurile publice pentru topirea zăpezii. – Sare + suf. -ăriță. Vezi definitia »
porcínă (porcíne), s. f. – Iarba-grasă (Portulaca oleracea). – Var. porcin. Mag. porcsin (Tiktin; Cihac, II, 521). Vezi definitia »
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa). Vezi definitia »