ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș. Vezi definitia »

FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

réndeș, -ă, réndeși, -e, adj. (pop.) (vită) care are coarne lungi, drepte. Vezi definitia »

surdumáș s.n. (reg.) 1. sfoiag, mucegai. 2. erupție de bubulițe roșii pe capul copiilor de țâță. Vezi definitia »

centraș, centrași s. m. șef al unei centru de umplere și comercializare a buteliilor de gaz. Vezi definitia »