ALĂSÍDĂ s. f. v. alesidă. Vezi definitia »

TÚȘĂ s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche]. Vezi definitia »

TRANSFLUÉNȚĂ s.f. (Geol.) Trecere a ghețarilor dintr-o vale glaciară în alta. [Pron. -flu-en-. / < fr. transfluence, cf. lat. transfluens]. Vezi definitia »

ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat]. Vezi definitia »

povárnă (povérne), s. f. – Alambic, loc unde se distilează alcoolul. Sl. povarínja „bucătărie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 283). – Der. povarnagiu, s. m. (proprietar al unui alambic). Vezi definitia »