noróc (noroáce), s. n. – 1. Șansă, fericire. – 2. Întîmplare, hazard. – Sl. narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), cf. sb., cr., pol. narok. – Der. noroceală (var. norocire), s. f. (soartă, noroc); noroci, vb. (a face fericit); norocos, adj. (fericit, cu noroc); nenoroc, s. n. (nenorocire); nenoroci, vb. (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adj. (fără noroc). Vezi definitia »

STAFILOCÓC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. [< fr. staphylocoque]. Vezi definitia »

motróc, motróci, s.m. (reg.) om prost, nătâng. Vezi definitia »

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk. Vezi definitia »

sfrancióc (-ci), s. m. – Pasăre (Lanius collurio, L. excubitor). – Var. (s)franciog, (s)frîncioc, (s)frînciog, sfîrcioc, Banat sprînciog. Sb., cr. svračak (Cihac, II, 341). Vezi definitia »